Universal-Motor-Gerat, maşina motorizată universală pentru orice aplicaţie. Pe scurt, Unimog! O ştim cu toţii, le vedem iarna la deszăpeziri, afundate în cei mai mari nămeţi, şi vara la diverse lucrări de întreţinere a drumurilor, chiar şi în vârful munţilor. Cu mici excepţii, cum ar fi cazul meu, nu stârnesc prea multe pasiuni, aşa că lumea trece în mare viteză pe lângă ele. Chiar şi aşa, camioanele Unimog îşi văd liniştite de treabă, căci nu le interesează concursurile de frumuseţe! Eu le urmăresc în secret încă din copilărie, dar niciodată nu a apărut ocazia de a conduce unul… Până acum!

Înainte de a vă povesti ce ştie Unimog să facă şi ce senzaţii trăieşti când conduci unul, cred că trebuie să cunoaştem puţin istoria acestei maşini. Distrusă de cel de-al Doilea Război Mondial, Germania avea nevoie să îşi refacă agricultura. Era nevoie de alimente mai multe, deci şi de utilaje. Numai că Germania avea o mare problemă: nu putea construi camioane, pentru că Alianţa îi interzisese acest lucru. În schimb, putea produce tractoare ca să îşi susţină agricultura. Aşa i-a venit lui Albert Friedrich, fost şef al departamentului de dezvoltare a motoarelor de aviaţie Daimler AG, ideea de a construi un tractor bun la toate. Asta se întâmpla în octombrie 1944. A creat un vehicul concept, iar prototipul, practic un şasiu gol, a participat la primele teste în 1946. Cu un design de-a dreptul minimalist, Unimog Prototype 1 s-a dovedit a fi o mare inovaţie. Avea ampatament scurt pentru treceri uşoare, iar propulsorul şi cutia de viteze au fost amplasate în dreapta axei de mijloc a cadrului, ceea ce însemna că tuburile protectoare a arborilor cardanici erau amplasate la un unghi potrivit faţă de axele faţă/spate, sporind articulaţiile celor din urmă. Ideea a fost într-atât de genială, încât este utilizată şi în prezent. Încă puţină istorie şi gata… Producţia primului Unimog a început în 1947. Era echipat cu un motor de numai 25 de cai putere, tracţiune integrală cu diferenţiale blocabile, şi putea atinge o viteză de 50 km/h. Toate acestea cu o încărcătură de o tonă în spate! Practic, „tractorul” zbura pe câmpiile Germaniei! În 1951, camionul a intrat sub aripa Daimler, fiind produse de atunci sute de mii de exemplare.

Practic, nu există domeniu în care Unimog să nu fi activat. Munceşte din greu pentru diverse armate, unităţi de pompieri, firme de construcţii, companii de drumuri, aeroporturi sau în industria energetică. Ba chiar poate fi folosit drept locomotivă, căci este capabil să tragă vagoane, să cureţe şinele de zăpadă sau să fie folosit drept platformă pentru întreţinerea liniilor de înaltă tensiune.

Varianta pe care am scos-o la plimbare a fost un U423, echipat cu un motor de 231 de cai putere, Euro 6, care oferă un cuplu de 900 Nm. La prima vedere, un camionaş portocaliu, care pare mai mult o jucărie. Asta până pleci de pe loc! Puterea este livrată instantaneu la cele patru roţi şi poţi simţi cum acestea „muşcă” din pământul de sub camion. Dacă n-ar fi avut parbizul atât de mare şi n-ar fi fost portocaliu, ai fi putut crede că este un tanc, nu o maşină. Garda mare la sol asigurată de punţile portal cu reductoare la roţi, tracţiunea integrală, cele trei diferenţiale blocabile, faţă, central şi spate, precum şi unghiurile mari de atac şi de degajare îl fac de neoprit chiar şi în cele mai dificile condiţii. Iar pentru a ieşi din orice situaţie, inginerii Mercedes-Benz au amplasat transmisia diferenţială şi arborii de antrenare mai sus, iar tunelul punte şi diferenţialul se află deaspura centrului roţii. Urmarea? Nu îl impresionează noroiul, iarba udă, pământul, pietrişul sau apa adâncă. Dacă tot nu este de ajuns, poţi apela şi la sistemul „Tirecontrol plus”, care permite reglarea presiunii din anvelope la atingerea unui buton. Şoferul are la dispoziţie trei moduri presetate: “Şosea”, „Nisip”, „Drum Accidentat”, iar presiunea se adaptează automat. Există şi modul „Manual” în care operatorul alege presiunea dorită, deci şi gradul de aderenţă.

Practic, „calul de povară” nu comentează, nu dă înapoi, merge pe unde îi spui, cum îi spui! Poate de asta a şi ajuns să participe la Raliul Dakar… Şi dacă tot vorbim despre curse, trebuie spus că acest „cal de povară” se transformă repede într-unul de curse. Pe şosea are o viteză maximă de 89 km/h, iar ampatamentul mic şi tracţiunea integrală permanentă îl ajută să stea excelent în viraje. Schimbarea vitezelor se poate face automat, dar poate fi controlată şi manual. Sunt opt trepte pentru mersul înainte şi şase pentru mersul cu spatele, iar sistemul de inversare rapidă sincronizată Electronic Quick Reverse permite schimbarea rapidă a direcţiei de mers. Şi fiindcă raza de bracare este extrem de mică, îl poţi întoarce aproape instantaneu, chiar şi în spaţii mici. Dacă ar încăpea pe uşă, ai putea să îl întorci chiar şi în sufragerie, pe covorul lăţos! De remarcat este şi frâna de motor extrem de eficientă, care îţi permite să foloseşti frâna de serviciu foarte rar. Asta înseamnă uzură mai puţină, deci şi costuri de operare mai mici.

Linia dintre treptele inferioare de viteză este atât de fină încât Unimog se poate adapta extrem de uşor la orice muncă. Ba mai mult, sistemul EasyDrive, care îmbină avantajele unei cutii manuale cu cele ale unui mecanism hidrostatic te lasă să rulezi cu viteze cuprinse între 0,1 şi 50 km/h şi să menţii regimul de lucru doar cu ajutorul Tempomatului, indiferent de regimul de turaţii al motorului. Sistemul de rulare sinergic poate fi schimbat cu ajutorul pedalelor de frână sau de acceleraţie, din tempomat, cu levierul Pitman sau cu maneta multifuncţională. Practic, un joystick tare plăcut la atingere şi extrem de sensibil la comenzile tale. Apropo de accesorii, Unimog poate fi configurat în nenumărate feluri. I se pot ataşa freze, lame, echipamente pentru împrăştiat materiale antiderapante, aparate de tuns iarba, pompe de apă, practic orice angrenaj la care te-ai putea gândi! Asta şi datorită faptului că Unimog poate deservi atât echipamente hidraulice, cât şi electrice sau mecanice. Trebuie doar să le spui celor de la Mercedes-Benz cam ce ai vrea să faci cu el. În rest, se ocupă ei de echiparea „transportorului de echipamente”.

Nu în ultimul rând, să vorbim şi despre cabină, pentru că este extrem de important mediul în care lucrezi. Cabina Unimog-ului este realizată dintr-un material compozit, uşor, dar extrem de dur, care absoarbe vibraţiile şi reduce oboseala la volan. Din acest motiv, dar şi pentru că, de obicei, aceste maşini lucrează în plin soare, aerul condiţionat este în dotarea standard a maşinii. Postul de conducere este extrem de bine gândit, cu toate comenzile necesare la cel mult o întindere de mână, inginerii Mercedes-Benz punând mare accent pe conceptul de operare intuitivă. Comutatoarele sunt modulare, aşa că poţi să le schimbi poziţia cum vrei. La fel şi volanul, care poate fi mutat de pe stânga pe dreapta, în funcţie de specificul misiunii pe care o ai de îndeplinit. Scaunul şoferului este foarte confortabil, fiind amplasat în spatele punţii faţă, şi poate fi echipat suplimentar cu pernă de aer şi încălzire. În spaţioasa cabină mai pot urca doi membri ai echipei de lucru, e loc suficient! Încap chiar doi rugbişti! Coloana de direcţie este reglabilă pe înălţime şi înclinare, iar volanul multifuncţional asigură o vizibilitate excelentă asupra instrumentelor de bord. Şi dacă tot vorbim despre acest aspect important mai ales atunci când lucrezi cu echipamente ataşate, vizibilitatea, este de menţionat şi faptul că Unimog stă foarte bine şi la acest capitol. Secretul? Capota scurtă, care face ca şoferul să fie mai aproape de echipamentul ataşat frontal, scaunul uşor retras şi parbrizul panoramic. Absolut uriaş! Astfel, situaţiile periculoase pot fi observate din timp, iar şoferul are suficient timp pentru a reacţiona. Opţional, Unimog poate fi echipat şi cu un sistem de camere video care redă imaginile pe un ecran din cabină.

Una peste alta, Unimog este un camion legendar, mai versatil decât oricare altul, căci ştie să facă de toate, repede şi bine!  Îi place munca grea şi murdară, pentru că atunci se simte în elementul său, şi nu îşi ia „concediu” niciodată. Nici vara, nici iarna!

Foto: Alex Olariu