Imediat după camioane, pick-up-urile ocupă un loc special în inima mea. Sunt mari, „pătrăţoase”, funcţionale (culmea, nu?), puternice şi masculine. Însă la fel ca în cazul camioanelor, nu toate pick-up-urile îţi fac inima să tresalte, sângele să curgă mai repede în vene şi nici nu îţi aduc un mare zâmbet pe faţă. Despre unele poţi să spui „Da, e ok, merge!”, iar altele te fac să spui „La naiba, nu vreau să mai cobor din ea!”. Volkswagen Amarok V6 este cu siguranţă în cea de-a doua categorie. Ba mai mult, vei căuta orice motiv, chiar şi cel mai mic, să o scoţi din parcare. „Stai că am uitat să iau pâine”, „Merg să le iau îngheţată copiilor” sau „Mă duc să iau o pungă de gazon”. Credeţi-mă, ştiu ce vorbesc, am folosit toate cele trei „motive” invocate.
Dar să o luăm cu începutul… Amarok îţi atrage atenţia încă de când te apropii prima dată de ea. Asta datorită părţii frontale, care este masivă, cu o grilă uriaşă, blocuri optice mari şi o siglă pe măsură! Proiectanţii Volkswagen au avut grijă ca maşina aceasta să inspire forţă brută chiar şi în parcare, stând pe loc, fără să trebuiască să îi porneşti motorul. Există totuşi un mic „avertisment” care ar trebui să îţi dea de gândit… Într-un colţ, pe grila faţă, apare inscripţia „V6”! E un avertisment, nu o laudă de sine, crede-mă! Este exact ca semnele acelea pe care le vedem pe porţile unor case: „Atenţie, câine rău!”. Practic, urci la volan pe „riscul” tău. Nu de alta, dar s-ar putea să nu mai vrei să cobori.
Interiorul maşinii este surprinzător de… tipic Volkswagen. Maşina mea de zi cu zi este un Passat, aşa că am fost surprins plăcut să regăsesc, cu mici excepţii, evident, cam acelaşi interior. Sigur, materialele folosite pentru consola centrală şi feţele de uşi sunt fabricate dintr-un material ceva mai tare, dar e normal. Până la urmă, este o maşină utilitară. În schimb, sentimentul pe care îl ai de îndată ce te aşezi la volan este exact invers. Nu că eşti într-o autoutilitară, ci într-un autoturism cu o poziţie mai înaltă de condus, care îţi oferă o vizibilitate excelentă.
Amarok V6 vine în trei versiuni de echipare „Comfortline”, „Highline” şi „Aventura”, eu având în teste ultima dintre ele. Nu vei regăsi la interior opulenţă, nu vei da de lux din acela strident. În schimb, vei avea parte de toate dotările de care ai nevoie (pilot automat, senzori de ploaie, de lumină, ecran touch, car-net app, navigaţie, climă automată pe două zone etc), scaune Egoconfort, late şi comode, din piele Nappa, în care te simţi ca într-un fotoliu pe care ţi l-ai dori să îl iei acasă. Şi vei mai mai primi ceva: bun gust! Totul a fost gândit astfel încât să nu te „atace” vizual, să nu te pierzi în 1.848 de butoane şi butonaşe. Inginerii Volkswagen au vrut ca totul să fie cât mai simplu şi elegant, uşor de găsit, uşor de folosit şi plăcut. Iar reţeta aceasta dă roade, căci nu ai nevoie să citeşti vreun manual ca să foloseşti sistemele din Amarok. Totul este intuitiv, nu trebuie să stai minute în şir căutând printr-un meniu stufos, nici să faci ecuaţii de gradul III. Pur şi simplu te bucuri de drum! Şi ce tare te vei bucura! De la prima cheie chiar!
V-am spus de avertismentul de pe grila faţă… „V6”. Eu nu l-am luat chiar în serios, recunosc, aşa că am pornit la drum spre TransBucegi. Bine, neamţul m-a şi „păcălit” la început. Cum? Cutia cu opt trepte avea grijă să ascundă „fiara” din motorul de 3.000 cmc V6. Ca o soră mai mare care îşi protejează fratele cu probleme de comportament, cutia lui Amarok schimba treptele foarte repede. Ca să vă faceţi o idee, la 60 de kilometri pe oră eşti în treapta a şaptea. Face bine la consum, reduce poluarea, zgomotul, daaar… e o „păcăleală”! Vei avea senzaţia asta de „cuminţenie” până vei vrea să faci o depăşire. Acolo, lucrurile o cam iau razna! Când ai călcat acceleraţia mai tare, atenţie!- fără să treci în modul Sport, lui Amarok încep să i se înroşească ochii, să i se umfle venele de la tâmplă şi să o ia la fugă „mugind”. Este o senzaţie greu de descris în cuvinte, dar cei 258 de cai o iau toţi la goană, pur şi simplu îngroziţi! Cutia de viteze retrogradează câteva trepte, te lipeşti de scaun pentru câteva secunde şi gata. Depăşirea s-a terminat, iar totul revine la normal. Gata, gata… „A fost doar o criză!”, pare să îţi transmită maşina. Puterea acestui motor, cuplul maxim de 580 Nm, combinate cu tracţiunea 4×4 permanentă şi cutia de viteze DSG fac din acest pick-up o NEBUNIE! Sigur, să nu uităm că este un pick-up, nu vei putea lua virajele ca şi cu o maşină de curse. Dar chiar dacă suspensia spate este pe foi de arc, Amarok tot se comportă mai mult ca un autoturism, nu ca o autoutilitară.
Odată ajuns în vârful munţilor, am putut vedea şi ce poate Amarok în materie de off-road. Nu are nicio teamă şi luptă cot la cot cu maşini off-road cu o mai mare tradiţie. Poţi trece liniştit prin noroaie sau albii de râu, chiar şi cu anvelope de stradă şi fără să apeşi butonul „Off-road”, care activează „Hill Descent Control” şi optimizează răspunsul ABS-ului pe suprafeţe cu aderenţă scăzută. În mod normal, puterea este distribuită 60% spate, 40% puntea faţă, dar diferenţialul central autoblocant va face totul în locul tău, aşa că tu va trebui doar să te bucuri de peisajele descoperite. La nevoie, ai şi un diferenţial spate blocabil, dar şansele să îl foloseşti sunt minime. În ceea ce priveşte bena, trebuie spus că este atât de spaţioasă încât între pasajele roţilor încape liniştit un Europalet. Oblonul susţine lejer 200 de kilograme, iar înălţimea de încărcare este de numai 780 de milimetri.
Una peste alta, Volkswagen Amarok este o maşină extrem de versatilă. Poate fi folosită ca maşină de intervenţii, poate duce echipe de lucru pe şantier sau în creierii munţilor, dar poate fi folosită fără probleme şi ca maşină de familie. Cum stă la consum? Puţin sub 9 litri la sută după un drum de 1.000 de kilometri, asfalt şi off-road. Chiar bine pentru un asemenea motor!
