293 de tramvaie, 193 de troleibuze şi 1.221 de autobuze. În total, 1.707 de vehicule care lucrează pe o arie de 633 de kilometri pătraţi. Sunt doar câteva dintre cifrele care reprezintă cea mai mare regie de transport din România, Societatea de Transport Bucureşti(STB).  Menţinerea unei asemenea flote în mişcare presupune un efort logistic impresionant. Hale de reparaţii, utilaje, stocuri de piese, mecanici, electricieni etc şi un departament de tractare/recuperare pe măsură. Mă rog, oficial se numeşte „Serviciul Reparaţii, Intervenţii Vehicule- Atelierul Întreţinere şi Transport Intern”. Forţând puţin comparaţia, cei care lucrează în acest compartiment de remorcări grele sunt un fel de trupe speciale ale armatei. Zi sau noapte, ger sau caniculă, vânt, ploaie sau cer senin, această mică „divizie” a STB trebuie să acţioneze rapid în orice colţ al Capitalei. Nu vrei ca un tramvai sau un troleibuz rămas într-o intersecţie să rămână prea mult timp acolo, nu? Să nu uităm că vorbim despre un oraş cu peste două milioane de vehicule… La rândul lui, ca să poată interveni, SRIV are nevoie de oameni pricepuţi şi de maşini capabile să funcţioneze 24 din 24 într-un regim de lucru solicitant din punct de vedere mecanic.

Hai să vedem cum arată flota de intervenţie STB:

  • 4 remorchere KrAZ 255B1
  • 5 remorchere Roman 19215
  • 6 remorchere Iveco Trakker 6×6
  • 2 remorchere Iveco Trakker 8×8

Evident, vedetele parcului sunt camioanele KrAZ, chiar dacă s-au “pensionat”. Le-am văzut destul de des în acţiune, făcându-şi loc prin traficul de Bucureşti, mai ales că o vreme am locuit în apropierea unui depou STB. Sunt nişte maşini impresionante, n-ai cum să rămâi indiferent când vezi unul pe stradă.

Istoria camioanelor Kraz, pe scurt

Povestea lor începe la uzina KrAZ (Kremenchutsky Avtomobilny Zavod) din Kremenchuk, Ucraina, o uzină care iniţial se ocupa de construcţia de poduri. În 1956, fabrica a început să producă diverse utilaje agricole, iar în 1958 comuniştii sovietici au decis că e momentul să deschidă aici o uzină pentru producerea de vehicule grele, aşa că au mutat linia de asamblare a fabricii YaAZ (Yaroslavsky Avtomobilny Zavod) în Kremenchug. Toată producţia de camioane militare a YaAZ a ajuns aici, iar camioanele au primit numele KrAZ. Primele unităţi, 222 mai exact, au fost modele 6×4 şi au ieşit de pe poarta fabricii în aprilie 1959. KrAZ 255B 6×6 a intrat în producţie în 1965, iar în 1977 a fost îmbunătăţit, primind cu această ocazie numele KrAZ 255B1. Acest model a fost în producţie vreme de 30 de ani şi este celebru pentru capacitatea sa de a se descurca în off-road, dar şi pentru fiabilitate. De altfel, 15 ingineri care au contribuit la conceperea acestui camion au primit distincţii de aur, argint sau bronz din partea URSS.

KrAZ255B1 în cifre

  • motor diesel V8 aspirat
  • capacitate cilindrică: 14.860 cmc
  • 240 de cai putere
  • cuplu: 883Nm/1.500 rpm
  • viteza maximă: 71 km/h (62 km/h încărcat)
  • cutie de viteze: manuală, 5 trepte
  • greutate: 10.600 kg

STB deţine în acest moment patru astfel de minunăţii KrAZ255B1. Trei sunt în conservare, dar pot fi „chemate la datorie” atunci când este cazul, iar unul este casat. Pe vremea când erau „tinere”, cele patru KrAZ-uri erau răspândite în cele patru colţuri ale Capitalei, astfel încât să poată interveni rapid.

Ce făceau concret? „Făceau orice le puneam să facă, indiferent de vreme. Aceste camioane sunt nişte bijuterii din punct de vedere al fiabilităţii. Pornesc chiar şi în cel mai mare frig, n-au ezitat niciodată. Am tractat cu el autobuze, troleibuze sau tramvaie care nu puteau fi reparate pe traseu, am degajat vehicule implicate în accidente, a participat la intervenţii asupra liniilor aeriene de contact. Cele mai dificile şi interesante misiuni au fost cele în care am avut tramvaie deraiate. Acolo se simţea cel mai bine forţa acestui camion. Un tramvai gol cântăreşte cam 40 tone, iar KrAZ-ul mergea cu el în spate, peste traverse pline de zăpadă, ca şi cum n-ar fi dus nimic. Autobuzele şi troleibuzele au cam 18 tone, dar astea erau <gustări> pentru el. Consumul? Undeva la 45 de litri la suta de kilometri.”, povesteşte râzând Niculae Drăghici, care a muncit 10 ani pe KrAZ255B1.

Dar vremurile s-au schimbat, iar ştanga rigidă a fost înlocuită de instalaţia de ridicare hidraulică. Iar remorcherul KrAZ255B1 a fost înlocuit de Iveco Trakker. “Este un 8×8 de 450 de cai putere cu o cutie manuală cu 16 trepte, motorul fiind un Cursor de 13 litri. La alegere, poate deveni un 8×4, iar instalaţia specială poate ridica până la 30 de tone. Are şi priză de putere pe cutie, aşa că avem toate echipamentele necesare care să ne facă munca mai uşoară. Nu se mai foloseşte ştanga, instalaţia de ridicare fiind mult mai sigură şi mai eficientă. În acest domeniu ai nevoie de camioane robuste, cu un şasiu solid, motor puternic, ambreiaj şi cutie rezistente, căci pornirile de pe loc sunt foarte multe într-un oraş atât de mare.”,spune Virgil Dinu, unul dintre şoferii remorcherului Iveco Trakker.