La doi paşi de Bucureşti, în Baloteşti, am dat zilele trecute peste o comoară. Ghilimelele nu-şi au locul, nu e nicio metaforă, ci o comoară în adevăratul sens al cuvântului. Cu multă pasiune, rugină transformată în aur! O mică armată se ridică şi ocupă micile dealuri din jurul unei bălţi de pescuit celebre. E „divizia” lui Gheorghe Mehedinţu, un bucureştean retras în mijlocul naturii, dar nu departe de oameni. 

Povestea începe acum 15 ani, când nea’ Gigi, cum îi place să i se spună, a cumpărat o baltă de pescuit, sătul de agitaţia Capitalei. Cu o vastă experienţă în industria alimentară, i-a venit apoi încă o idee. Să facă un restaurant pe malul lacului! Cu ajutorul celor doi fii, Dan şi Ştefan, a ridicat Laguna Verde, un local emblematic pentru zonă.

„Iubesc mult natura, îmi place liniştea, am căutat un loc care să ne aducă fericire mie şi familiei mele. Pe de altă parte, am muncit mereu cu oameni şi m-am gândit că aş putea împărtăşi frumuseţea acestui loc şi cu alţii, să facem ceva care să îi bucure, să le aducă un dram de linişte şi să îi facă să uite de toată agitaţia vieţii. Aşa s-a născut ideea Lagunei Verzi.”, povesteşte Gigi Mehedinţu.

Bun, dar ce au în comun maşinile de epocă şi camioanele militare cu un restaurant? La o primă vedere, nimic! Dar dacă stai puţin de vorbă cu nea’ Gigi, înţelegi altfel lucrurile. „Îmi place frumosul. Îmi încântă ochii şi sufletul, mă bucură nespus. Iar maşinile de epocă sunt, din punctul meu de vedere, întruchiparea frumosului. Avem aici frumuseţea naturii şi frumuseţea lucrului făcut de mâna omului.”

Prima achiziţie? „A fost o Mobra. Am luat-o la licitaţie de la armată cu puţini kilometri, în stare foarte bună. Apoi am prins gustul şi am mai mers la o licitaţie şi uite aşa am ajuns la un parc de 60 de vehicule. Am făcut armata la Sibiu, la aviaţie, aşa că îmi plac enorm camioanele militare româneşti şi ruseşti. Ce era să fac? Am început să cumpăr! Sunt vreo patru ZIL 157 şi 131, patru Ural 375, 10 DAC44T, vreo două DAC665, două SRD, un SR 114, un SR 132, GAZ 69, UAZ 469 două bucăţi, UAZ 452 la fel. Am mai cumpărat Rocar TV, Aro 241, 243, 244, Dacia 1100, Lada, Moskvich, Wartburg, Opel Record, Renault 16, Mercedes <Cobră>, bucătării mobile de armată, remorci. Nu mai spun de corturi şi alte echipamente militare…”, zâmbeşte nea’ Gigi. 

Dar ce face cu ele? „Le aducem de prin diverse colţuri ale ţării şi le recondiţionăm. Nu e o muncă uşoară, mai ales că nu prea mai găseşti oameni pricepuţi la asta. Trebuie să le cunoşti şi să ai pasiune ca să poţi să le readuci la viaţă aşa cum trebuie. Trebuie atenţie la detalii, pricepere la mecanică, tinichigerie, nu pot fi restaurate oricum. În al doilea rând, a devenit foarte greu să găseşti şi oameni mai puţin pricepuţi, dar care să te ajute să le întreţii. Trebuie să le mai porneşti, trebuie să mai umfli o roată, să mai gresezi o piesă, dar sunt greu de găsit. Multe dintre ele sunt certificate ca vehicule istorice, fiind şi membru al Retromobil, aşa că au nevoie de atenţie specială.” Cât a investit în ele până acum? „70 de mii de euro doar în achiziţia lor!”

 Iar acum are atât de multe încât a organizat propria paradă de 1 Decembrie. „Am vrut să le ofer oamenilor acestei comune măcar o parte din bucuria pe care o trăiesc eu în preajma acestor maşini. Sunt destui copii care poate nu au reuşit să ajungă în Bucureşti la paradă, dar care au putut să aibă parte de aşa ceva în comuna noastră. Bucuria de pe pe feţele lor a fost de nepreţuit!”, mai spune Gheorghe Mehedinţu.

Planuri? Desigur! „Vreau neapărat să cumpăr o Tatra 813, tot militară. Îmi place la nebunie acel camion. E puternic, impunător şi trebuie neapărat să am unul în… flotă. Apoi, dacă tot m-am apucat de cumpărat, mi-a venit o idee. Să dezvolt un parc tematic aici, în natură. Un parc în care oamenii să poată veni la pescuit, să se poată plimba cu un camion militar, să gătească în aer liber, să doarmă într-o remorcă militară amenajată sau într-un cort militar.”

Ar fi o idee bună? Eu zic că da!