Sfârşitul anului 2020, un an care cu siguranţă va rămâne în istorie, a însemnat pentru mine realizarea unui vis. Banal, cel mai probabil, pentru mulţi: să conduc un Renault Magnum! Destul de greu de realizat, pentru că nu mai sunt atât de multe pe şosele, iar majoritatea celor care circulă nu sunt în forma lor cea mai bună. Şi când găseşti unele în stare excelentă, cine e „nebun” să îţi dea unul pe mână ca să te plimbi cu el?! Ei bine, răspunsul este C&C Logistic, o companie de transporturi din judeţul Cluj.

„Bună ziua, am văzut că aveţi nişte Magnum-uri frumoase, îmi puteţi da unul pentru un drive-test?” Aşa a început discuţia mea cu Ciprian Pop, administratorul C&C Logistic, o discuţie în urma căreia mă aşteptam fie la un refuz politicos, fie la multă muncă de „lămurire” până la obţinerea unui răspuns favorabil. Dacă stai să te gândeşti, ar fi fost şi normală o astfel de reacţie… Te sună un om pe care nu îl cunoşti, un străin, să te roage să îi dai un camion pentru o plimbare, că îşi doreşte el asta?

Ei bine, Ciprian n-a ezitat nicio secundă: „Da, sigur! Te aştept la Cluj! Camioanele vin acasă de sărbători, cred că ar fi momentul perfect să faci o tură!”  Drept urmare, pe 23 decembrie dimineaţa, când toată lumea era cu gândul numai la sarmale, fripturi şi împodobit bradul, eu mă „plantam” bucuros în faţa porţii C&C Logistic. Practic, mă dusesem singur să îmi iau cadoul de Crăciun direct de la casa Moşului!

Să vă şi explic puţin de ce ţineam să conduc un Renault Magnum: pentru că m-a fascinat în adolescenţă, iar acum, la maturitate, am auzit atâtea poveşti şi păreri despre el încât nu ştiam ce să mai cred. Unii vorbesc despre ele la superlativ, alţii dau cu ele de pământ. Ce am constatat însă citind „tone” de comentarii despre ele este că, de cele mai multe ori, cei care împroaşcă noroi sunt cei care n-au condus nici doi metri un astfel de camion. Ei au o părere deja formată fiindcă au preluat-o de la alţii într-o parcare, la o ţigară. Apoi, poţi să le spui orice, nu te vor crede niciodată, căci „părerea” e deja sedimentată în minţile lor! Bine, se întâmplă acest lucru cu toate mărcile, nu doar în cazul Renault Trucks… Aşa că am decis să îmi formez propria-mi opinie ŞI despre Magnum!

Când am intrat în curtea C&C Logistic, „al meu” Magnum era parcat în mijlocul flotei. O flotă formată exclusiv din camioane Renault Trucks, majoritatea T-uri. Primul lucru pe care l-am remarcat la acest Magnum a fost starea în care se află, în ciuda faptului că este fabricat în 2013. Mici imperfecţiuni normale la cei peste 900.000 de kilometri parcurşi, dar încă sclipitor şi la fel de „ameninţător”. Un „cub” pus la înălţime pe un şasiu, parcă mereu gata să te „altoiască” dacă nu-ţi vezi de treabă. Iar asta mi-a plăcut mereu la el, „atitudinea”! Evident, fiind pentru prima dată când am urcat într-un astfel de camion, amplasarea scării mi s-a părut puţin ciudată. Dar după 8-10 urcări şi coborâri ca să mai montez sau demontez o cameră, i-am găsit rostul. Scara lui Magnum nu a fost un moft, o idee a francezilor venită duminică seara… „Hai să fim noi altfel, punem scara mai în spate!”, ci un aspect bine gândit. Odată aşezată scara spre spatele cabinei, portierele puteau fi deschise mai puţin, spaţiul dintre camioane fiind un aspect critic în parcări. În plus, poziţia scării nu permite coborârea din cabină cu faţa, reducând astfel riscul producerii unor accidente.

Odată ajuns în cabină, aş fi putut jura că mă aflu într-un camion de ultimă generaţie. Tablou de bord cu indicatoare moderne, consolă orientată către şofer, comenzi pe volan, podea plată, pat care se formează din două fotolii, măsuţă, lumini ambientale etc. Să nu uităm că vorbim despre un camion lansat în 1990, da? De altfel, Renault AE(Aerodynamic), aşa cum s-a numit el până în 1997, a fost primul camion cu podea plată, fără tunel motor, aspect la care astăzi nici nu ne-am mai putea gândi. De altfel, Magnum a reprezentat o revoluţie la vremea lui, fiind „tatăl” a ceea ce azi numim „organizarea spaţiilor de depozitare”, „folosirea la maximum a spaţiului din cabină” şi „confort”.

Un alt mare atuu al lui Magnum este vizibilitatea excelentă pe care ţi-o oferă din poziţia înaltă de conducere. Asta înseamnă predicţie mai mare, deci siguranţă crescută. Mie unul mi-a dat senzaţia că „plutesc” peste dealurile Clujului… Motorul camionului pe care l-am condus este unul de 13 litri, 520 de cai putere, fiind disponibile la vremea cu pricina şi motorizări de 440 sau 480 de cai putere. În ciuda faptului că a parcurs peste 900.000 de kilometri până acum, motorul Dxi s-a simţit extrem de vioi, fiind o plăcere să îl turez pe urcări. E drept, remorca era goală, dar îţi poţi da seama şi aşa când un motor e „pe ducă” sau când e „în formă”. Iar „Dixi”, cum îmi place mie să îi spun, încă are chef de „alergat după pisici”, încă „mârâie prin gard” şi are chef să se bată cu alţi „câini”! Surpriza cea mai mare a fost să aflu că încă rulează cu plăcuţele de frână originale, că nu s-au făcut reparaţii majore la el şi că am condus o „bucăţică de istorie”.

„Eu sunt fan Renault dintotdeauna, aş zice că sunt un pasionat chiar! Aveam un vecin care avea trei Magnum-uri şi pe care le admiram mereu. Cred că aşa mi s-a format pasiunea pentru această marcă. Am început activitatea de transport în 2006 tot cu Renault, o autoutilitară, iar acum întreaga flotă este formată din aceeaşi marcă. Deci pot să spun că sunt extrem de mulţumit, în special de motoare. Unul dintre cele trei Magnum-uri pe care le mai deţin a sărit de 1.600.000 de kilometri, iar acesta pe care l-ai condus se apropie de 1.000.000 fără reparaţii majore. Au primit reviziile la timp şi cam atât. Acesta pe care l-ai condus este ultimul fabricat în uzina din Bourg-en-Bresse, Franţa, deci face parte din istoria Renault Trucks. Tocmai de aceea, am de gând să îl păstrez pentru totdeauna!”, mi-a povestit Ciprian Pop.

Consumul lui Renault Magnum? Încărcat cu 18-20 de tone, 30 de litri la suta de kilometri. Dar consumul nu mai contează atunci când conduci o „fărâmă de istorie”!