Unii oameni sunt pasionaţi de sport, alţii de citit, de maşini, de muzică sau de obiecte de artă. Toţi avem pasiuni, e simplu să ai una sau.. zece! Puţini sunt însă cei care le şi urmăresc până la capăt, care le şi „consumă”. Cristi Maluşelu este unul dintre cei puţini. Încă din copilărie i-au plăcut camioanele SR (Steagul Roşu), în special modelul 132 M. Acum, la cei 46 de ani ai săi, deţine unul dintre puţinele care mai există în România şi, foarte posibil, cel mai frumos dintre ele. Şi când spun „puţine” vreau să spun sub 10 bucăţi în toată ţara!
Periodic, fotografii cu SR-ul său 132 M surprins la diverse parade apar pe reţelele de socializare şi mereu stârnesc un val de admiraţie, cu sute sau mii de aprecieri şi distribuiri. „Pe viu”, i-am văzut prima dată pe cei doi, Cristi şi camionul său, la „Retro Aplicaţia Militară Piteşti 2021” organizată de Asociaţia „Retromobil”, primul eveniment din România destinat exclusiv vehiculelor militare istorice, eveniment despre care am scris AICI. M-am îndrăgostit la prima vedere de camionul care lucea în razele soarelui şi mi-am promis că îi voi afla povestea.
SR-ul 132 M al lui Cristi Maluşelu a ieşit de pe porţile Uzinelor „Steagul Roşu” în 1974, adică acum 47 de ani. Ştiu, pare să fi fost fabricat chiar ieri, dar a trecut aproape o jumătate de secol de atunci… Are un motor de 5.025 cmc, V8 benzină, 140 de cai putere, care dezvoltă un cuplu maxim de 320 Nm între 2.100 şi 2.500 de turaţii/minut, dezvoltat după celebrul propulsor Ford Y-block. Transmisia este 4×4 fără diferenţial central, SR 132M fiind echipat cu o cutie de transfer cu două trepte nesincronizate. Puntea spate este cu roţi simple, sarcina utilă fiind de 2,5 tone. Nu pare mult, dar SR 132 M a fost proiectat să se simtă că „zboară” pe teren accidentat, unde era capabil să transporte 21 de militari cu tot cu armament şi echipamentul necesar. Trei în cabina proiectată de francezii de la Chausson Plant, 18 în benă.
„Mi-au plăcut SR-urile de când mă ştiu, încă din copilărie. Am crescut cu ele, le vedeam în fiecare zi pe stradă, aşa că e normal. Mereu m-am gândit cum ar fi să am şi eu unul, dar era un gând mocnit, cumva. Mai mult o idee… Apoi, în 2005 a apărut ocazia de a cumpăra de la cineva acest camion. Am dat 5.000 de euro pe el, dar era doar începutul pentru că îmi doream să îl recondiţionez. L-am desfăcut cu mâinile mele pe tot, până la ultimul şurub, am înlocuit tot de era de înlocuit, am reparat acolo unde a fost nevoie. Bena, de exemplu, a fost refăcută de la zero respectând planurile iniţiale. Singurul lucru de care s-a ocupat altcineva a fost vopsirea cabinei, în rest tot a trecut prin mâinile mele. Cinci ani a durat această operaţiune şi a costat 15.000 de euro, dar eu zic că a fost un timp rezonabil ţinând cont de faptul că doar găsirea siglelor de pe capotă a durat un an!”, mărturiseşte Cristi Maluşelu.
Consumul?
„Niciodată nu am stat să văd exact cât consumă. În cartea tehnică a maşinii scrie 30 de litri/100 de kilometri, dar ştim cu toţii, acela este un consum realizat în condiţii ideale, pe asfalt. Pe teren accidentat, acolo unde de altfel şi merge cel mai bine acest camion… cine poate spune exact?”, mai spune proprietarul.
Planuri?
„Să termin de recondiţionat şi să întreţin celelalte maşini pe care le am acasă: un camion SR 114, un SR 113 şi un IMS. În rest, participarea la cât mai multe parade retro, astfel încât să cunoască acest model de camion cât mai multă lume, în special generaţiile mai tinere, care nu au apucat să îl vadă pe stradă. Au mai rămas 5-6 bucăţi în toată ţara, iar în afară nu sunt deloc, deci modelul SR 132 M este extrem de rar. Şi nu, nu îl vând… Acest camion face parte din familie şi va rămâne în familie mereu!”, a mai spus Cristi Maluşelu.