Criza de şoferi profesionişti se resimte tot mai acut în România, o ţară „pepinieră”, din acest punct de vedere, pentru Occident. Puţini sunt cei care mai sunt dispuşi să îşi petreacă viaţa la volanul unui vehicul greu, iar cei care totuşi o fac îşi doresc să câştige cât mai bine şi asta cât mai repede. Evident, condiţiile de lucru, dar mai ales suma pe care o primesc la finalul lunii, îi fac pe cei mai mulţi dintre ei să aleagă drumul străinătăţii. Şi, uite aşa, România exportă lunar sute de şoferi profesionişti. Sunt lucruri pe care le ştim de mulţi ani, nu sunt o noutate, doar că acest exod se simte şi în domenii în care ne-am aştepta mai puţin: pompierii, de exemplu, au mare nevoie în această perioadă de şoferi profesionişti, iar asta se întâmplă în fiecare judeţ al ţării.

          Am vrut să văd ce condiţii trebuie îndeplinite şi care este specificul funcţiei de şofer de autospecială la pompieri, aşa că le-am făcut o vizită prietenilor de la ISU Bucureşti-Ilfov, cel mai mare inspectorat pentru situaţii de urgenţă din ţară. Şi, probabil, cel mai greu loc din România în care ai putea fi şofer de autospecială din cauza traficului super-aglomerat. Aşa l-am cunoscut pe Tiberiu Dinescu, unul dintre conducătorii de maşini de intervenţie de la Detaşamentul 13 Septembrie, unitate aflată la doi paşi de centrul Capitalei.

          Tiberiu are 30 de ani şi, de şase ani, salvează vieţi şi bunuri în Bucureşti. Nu a fost pompier dintotdeauna, însă şofer… da!

„Întotdeauna mi-au plăcut maşinile, camioanele şi să conduc, iar viaţa mea profesională a început ca şofer în mediul privat. Vreme de doi ani, am fost şofer de tur-retur pe o autoutilitară de 3,5 tone. Transportam tot ce era nevoie, de la haine la piese auto, în orice colţ al Europei şi parcurgeam, în medie, undeva la 30.000 de kilometri pe lună.  Nu a fost uşor deloc, ritmul era ameţitor şi, uneori, foarte obositor. Azi erai în România, mâine în Franţa, poimâine în Danemarca. Când terminai, o luai de la capăt. La fel de adevărat e şi faptul că am învăţat multe lucruri şi am câştigat o foarte mare experienţă ca şofer. Toate acestea aveau să îmi prindă bine mai târziu, când am decis să fac o schimbare majoră în carieră şi să încerc să fac parte din rândul pompierilor.”, a mărturisit Tiberiu.

Dar cum ajunge un tânăr şofer… pompier?

„Viaţa petrecută la volan prin Europa nu era chiar rea. Eu eram mai tânăr, plin de energie şi de entuziasm, iar bucuria de a descoperi locuri şi oameni noi era ceva uluitor. De asemenea, nici banii nu erau chiar puţini pentru un tânăr. După un timp însă, m-am căsătorit şi am început să îmi dau seama că plecările dese şi lungi de lângă familie nu sunt ceea ce îmi doream. Pur şi simplu, îmi doream tot mai mult să fiu lângă casă, îmi doream stabilitate, chiar şi cu bani mai puţini… Eu deja făceam şcoala de şoferi profesionişti când unul dintre prietenii mei mi-a spus că se caută şoferi de autospeciale la pompieri. Am zis că ar fi o ocazie bună pentru mine, aşa că mi-am depus dosarul. Am dat proba sportivă, examenul psihologic şi un test grilă, am fost declarat admis şi iată-mă aici!”, mai spune Tiberiu.

Pe lângă probele pe care le-a trecut, Tiberiu a trebuit să îndeplinească şi câteva condiţii:

  1. Condiții legale de recrutare: 
  1. a) să aibă cetăţenia română şi domiciliul în România;
  2. b) să cunoască limba română, scris şi vorbit;
  3. c) să aibă capacitate deplină de exerciţiu;
  4. d) să fie apţi din punct de vedere medical, fizic şi psihologic; – Aptitudinea/inaptitudinea se constată de structurile de specialitate ale M.A.I., printr-o examinare medicală şi evaluare psihologică, potrivit reglementărilor specifice în domeniu; – În situaţia în care se constată inaptitudinea cu ocazia evaluării psihologice sau neîndeplinireacriteriilor de aptitudine medicală și/sau a cerințelor de conduită, persoana va fi eliminată din concurs. – Evaluarea psihologică se susţine înaintea examinării medicale.
  5. e) să aibă vârsta de minimum 18 ani împliniţi;
  6. f) să aibă un comportament corespunzător cerinţelor de conduită admise şi practicate în societate;
  7. g) să nu aibă antecedente penale, cu excepţia situaţiei când a intervenit reabilitarea;
  8. h) să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârşirea de infracţiuni;
  9. i) să nu fi fost destituiţi dintr-o funcţie publică sau să nu le fi încetat contractul individual de muncăpentru motive disciplinare în ultimii 7 ani;
  10. j) să nu fi desfăşurat activităţi de poliţie politică, astfel cum sunt definite prin lege;
  11. k) să îndeplinească condiţiile de ocupare prevăzute în fişa postului; 
  1. Criteriu specific de recrutare: candidații nu trebuie să depășească vârsta de 35 de ani împliniți în anul în curs.

III. Condiții de ocupare prevăzute în fișa postului:

  1. a) Categoria de personal care poate ocupa postul: subofițer;
  2. b) Gradul militar necesar ocupantului postului: minim sergent major;
  3. c) pregătirea necesară ocupantului postului: – Pregătire de bază: studii liceale, absolvite cu diplomă de bacalaureat;
  4. d) pregătire de specialitate: – Recrutarea în vederea încadrării directe are drept scop identificarea și atragerea persoanelor, altele decât cele care au calitatea de cadru militar/polițist, conform art. 1 alin. (4) din Anexa nr. 2 la O.M.A.I. nr. 177/2016, cu modificările și completările ulterioare. NESECRET Pagina 2 din 8 e) alte cunoștințe: –
  5. f) autorizații speciale pentru exercitarea atribuțiilor postului: – autorizație pentru lucru cu documente clasificate – nivel “Secret de serviciu” (dupăîncadrare), – permis de conducere categoria B,C;
  6. g) parametri privind starea sănătății somatice: apt medical;
  7. h) trăsături psihice și de personalitate: apt psihologic.

          În 2016, la încadrare, Tiberiu Dinescu a fost repartizat la unitatea de pe Bulevardul Expoziţiei, primind în grijă o autospecială APCA Roman. Apoi, a ajuns la unitatea de la Progresul, iar acum activează la cea de la 13 Septembrie. Prima intervenţie? „Nu se uită niciodată! A fost declanşată alarma pentru un incendiu la o şcoală. Evident, am avut emoţii, mai ales că eram prima maşină trimisă la intervenţie, dar am încercat să mi le stăpânesc cât mai bine. Trebuia să ajung repede, protejând în acelaşi timp echipajul pe parcursul drumului. Se merge destul de tare la intervenţie, dar nu oricum. Chiar dacă poţi trece pe roşu, trebuie mereu să fii cu ochii în patru. Sunt multe maşini pe stradă, traficul este infernal, unii şoferi nu ne aud sau nu ne văd, aşa că atenţia trebuie să fie sporită. În principiu, lumea ne face loc ca să trecem, dar există şi cazuri în care acest lucru nu se întâmplă sau se întâmplă mai greu. Traficul este infernal, mai ales la ore de vârf, iar accesul cu un camion pe străduţe lăturalnice, unde sunt parcate maşini şi stânga, şi pe dreapta… e o aventură.”, spune Tiberiu Dinescu.

Cum arată o tură de serviciu

          În ziua în care am vizitat unitatea din 13 Septembrie, Tiberiu era repartizat pe o autoscară IVECO Stralis de 420 CP. Are o lungime de 10,5 metri, cântăreşte 22 de tone, iar scara poate fi ridicată până la o înălţime de 38 de metri.

„Fiecare dintre şoferii din unitate trebuie să ştie să conducă orice autospecială. Azi poţi conduce ambulanţa, mâine o autospecială de stingere sau autoscara. Turele de muncă sunt în formatul 24 de ore cu 48 libere, dar poţi fi chemat şi de acasă dacă se produce un incendiu major. Una dintre principalele sarcini ale unui şofer de autospecială este să se asigure că maşina repartizată este aptă de intervenţie în orice moment. La intrarea în tură, verifici buna funcţionare a ei, verifici echipamentele, cum ar fi drujba sau sculele de descarcerare şi îi semnalezi şefului gărzii de intervenţie orice problemă.

Apoi, când sună alarma, trebuie să ajungi repede la maşină, te echipezi şi în cel mai scurt timp să ieşi pe poarta unităţii. Când sună alarma, eşti cuprins de un val de adrenalină, nu ştii cum să faci să ajungi mai repede acolo unde trebuie. Uiţi de absolut toate, gândul tău e doar la intervenţie şi la ce ai de făcut ca să salvezi vieţi sau bunuri. Adrenalina e bună, îţi dă o forţă de nedescris, dar, în acelaşi timp, poate fi periculoasă în astfel de situaţii. Se poate întâmpla să nu iei în calcul anumite pericole, de exemplu cablurile de curent sau crengile, dar am învăţat prin antrenamente şi din misiuni cum să ne stăpânim emoţiile, să fim cerebrali şi concentraţi, dar şi să ne aşteptăm la ce e mai rău. Nu trebuie să vorbim prea mult în echipaj, ştim exact ce avem de făcut. Rolul şoferului de autospecială nu se termină odată ajunşi la incendiu, să ştiţi. Amplasarea camionului contează enorm în reuşita intervenţiei, cântăreşte mult acest aspect. Apoi, ca şofer pe maşină de stingere, te ocupi şi de cuplarea pompei sau de găsirea unor surse de apă în vecinătate. La întoarcere, ai 15 minute la dispoziţie să refaci tot ce înseamnă baza de materiale a autospecialei: apă, butelii de aer pentru echipaj, curăţarea furtunelor etc. Apoi, anunţi că autospeciala e pregătită şi… aştepţi. În principiu, la această unitate, avem cam 3- 4 intervenţii pe tură.”, mai spune Tiberiu Dinescu.

Pe lângă toate acestea, în timpul turelor, pompierii fac şi pregătire fizică sau profesională. N-am vrea să vedem un pompier care gâfâie după cinci metri de alergare, nu?

Cât e salariul unui şofer de autospecială? Contează banii în această meserie?

          Contează, evident, dar nu sunt totul! Potrivit ISU B-IF, în luna decembrie a anului trecut, venitul salarial NET al unui subofiţer era cuprins între 2.268 şi 5.179 de lei, la care se adaugă norma de hrană, dreptul de echipare, anumite sporuri şi tichetele de vacanţă.

„Ca orice om, am propriile vise, propriile dorinţe şi probleme. Evident, salariul este mai mic decât cel pe care l-am luat ca şofer pe comunitate sau pe care l-aş fi luat pe camion. Dar eu am ales altceva: să fiu lângă casă, lângă soţie, să nu mai dorm într-o cabină încinsă de soare sau îngheţată de viscol, să am un loc de muncă stabil, cu un program bine definit şi o meserie apreciată. Mai e ceva… E una dintre puţinele meserii care îţi pot aduce o anumită satisfacţie, seara, când pui capul pe pernă… că ai salvat o viaţă!”