Cu vreo două luni în urmă, pe pagina de Facebook a Ministerului Apărării Naţionale apărea un anunţ extrem de interesant: se căutau sute de şoferi profesionişti pentru camioanele şi transportoarele blindate din dotare. „Cum ajungi să conduci un asemenea echipament? Ai deja C-ul, te duci şi le spui că ai vrea să conduci un TAB, iar ei îţi dau cheile şi gata? Ce e diferit faţă de viaţa civilă şi de ce ar vrea un şofer profesionist, care poate avea venituri de mii de euro lunar, să devină militar, cu venituri mult mai mici?”

Sunt doar câteva dintre întrebările care mi-au venit instantaneu în minte şi care au declanşat dorinţa de a realiza un articol în acest sens. Răspunsul MAPN a venit repede şi a fost unul pozitiv, aşa că am luat repede calea Piteştiului, oraşul în care se află „Şcoala de Instruire Interarme a Forţelor Terestre Mihai Viteazul”, unicul loc din România în care are loc pregătirea şi examinarea celor îşi doresc să conducă echipamentele grele ale armatei. Atenţie, nu vorbim despre tancuri, acestea fiind o categorie aparte!

Am ajuns la porţile Şcolii Interarme din Piteşti chiar în ultima zi de pregătire a militarilor care îşi doreau să ajungă mecanici-conductori pe TAB-ul (Transportor Amfibiu Blindat) „Zimbrul”, a doua zi dimineaţa urmând examenul. I-am găsit în poligonul special de pregătire, tocmai se antrenau pentru trecerile prin apă. Mai exact pentru trecerile prin plutire, „Zimbrul” fiind capabil de astfel de misiuni.

Văzând eu TAB-ul de 14 tone trecând prin apa nu chiar mică, iar la volanul său un cursant, m-am gândit repede:

– „Da’ am şi eu C-ul, aş putea face asta, de exemplu?”

– „Teoretic, da. Practic, nu!”, a venit răspunsul căpitanului Marius Frăţilă, unul dintre ofiţerii care se ocupă de pregătirea militarilor.

– „Care e diferenţa între mine şi cursantul care tocmai trece cu TAB-ul prin apă?”

– „Strict din punctul de vedere al conducerii unui vehicul, cele 8 săptămâni de pregătire pe care cursantul le are.”, a mai spus căpitanul Frăţilă.

Dar mai erau şi alte diferenţe între mine şi respectivul cursant, care, apropo, a trecut de examenul de a doua zi fără nicio emoţie. Sau, mă rog, aşa părea, că nu are emoţii. Dar până să ajungă în acest punct, a trecut prin mai multe etape:

  1. Procesul de selecţie

Acest proces începe la Centrul Militar Judeţean, acolo unde candidatul îşi va depunde dosarul de concurs. Urmează probele sportive, examenul psihologic, ambele cu potenţial eliminatoriu, şi repartiţia, în funcţie de opţiunile exprimate. Dacă ai trecut de toate şi vrei să mergi mai departe (nu eşti obligat), ajungi la punctul doi.

  1. Instruirea de bază

În cazul soldaţilor gradaţi profesionişti (SGP), acest modul durează 7 săptămâni, indiferent de arma/specializarea aleasă. Practic, în această etapă vei învăţa să devii militar. Vei face instrucţie, vei învăţa să foloseşti o armă şi te vei obişnui cu viaţa cazonă. Sau nu… Fiind vorba despre un contract între două părţi, ambele au drepturi şi obligaţii. Aşadar, şi în această etapă a pregătirii poţi renunţa la cariera militară dacă ajungi la concluzia că nu e de tine. Nu e nici vreo ruşine, nici nu se lasă cu supărări. Au mai fost cazuri, iar „divorţul” e cât se poate de amiabil.

Dacă ai trecut de cele două etape şi vrei să te îndrepţi către arma „Auto”, atunci înseamnă că urmează pasul…

  1. Instruirea de specialitate

Această etapă durează 8 săptămâni şi se finalizează cu un examen de absolvire, constând într-o probă teoretică şi una practică, la care am asistat şi eu. Până la examen însă, va trebui să înveţi TOATĂ tehnica aflată în dotarea Armatei Române, cum să o manevrezi şi cum să îi asiguri mentenanţa. Nu te gândi că vei desface motoare pe marginea drumului, armata are departamente specializate pentru asta, dar operaţiuni de bază trebuie să ştii să le faci. Tot în această etapă are loc şi instruirea tactică de specialitate, unde vei învăţa, printre altele, cum să reacţionezi în cazul în care coloana de vehicule în care te afli este atacată.

„Noi, la această şcoală, practic nu îi învăţăm pe candidaţi să conducă! Ei ştiu să facă asta deja, toţi fiind şoferi profesionişti. În schimb, maşinile şi condiţiile de lucru sunt diferite faţă de echipamentele şi viaţa civile. Vizibilitatea este alta, mult redusă în cazul transportoarelor blindate, iar tu trebuie să le poţi conduce în siguranţă atât pe timp de pace, în trafic, printre maşini civile, cât şi pe timp de război, când se trage asupra ta. Sunt nişte deprinderi speciale pe care nu le poţi avea decât prin studiu şi exerciţiu practic. În plus, evaluarea în cadrul MAPN este una continuă, periodică, din mai multe puncte de vedere, aşa că testările continuă pe tot parcursul carierei militare.”, a mai mărturisit căpitanul Marius Frăţilă.

Dacă treci de toate aceste etape şi ai absolvit cursul de brevetare, vei primi o diplomă şi brevetul (vezi galeria foto) care îţi vor permite ca, începând de a doua zi, să poţi conduce un mijloc aflat în dotarea Armatei Române, fie el şi un transportor blindat. Poţi să uiţi de „certificatul de pregătire profesională” CPI sau CPC şi de cartela tahograf, căci MAPN nu foloseşte acest regulament. Ar fi chiar culmea..

Am păstrat intenţionat pentru final „aspectul financiar” al carierei de şofer în cadrul MAPN pentru că, din punctul meu de vedere, comparaţia cu un şofer de comunitate este deplasată. Şi vă spun şi de ce…

Un şofer profesionist care munceşte în străinătate poate câştiga fără probleme 3.000 de euro, ştim asta. Sper că aţi remarcat că nu am spus „poate avea un salariu de 3.000 de euro”, căci la fel de bine ştim că, în majoritatea cazurilor, SALARIUL trecut în cartea de muncă în România este cel minim pe economie, adică 1.524 lei NET. La fel de bine ştim şi faptul că un şofer profesionist „de comunitate” nu dă pe acasă minim patru săptămâni, în cazul fericit. Alţii nu îşi văd familia 6, 8, 9 săptămâni sau chiar mai mult. Despre viaţa în cabină în toate aceste săptămâni nici nu mai are rost să scriu.

În cazul soldaţilor gradaţi profesionişti, salariul în luna aprilie 2022 era cuprins între  1.848 şi 4.085 lei. Potrivit Ministerului Apărării Naţionale, aceste venituri salariale cuprind exclusiv drepturile prevăzute de Legea cadru Nr. 153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. „Puţin!”, vor spune mulţi… Cu siguranţă e loc de mai bine, dar, dacă te uiţi puţin şi la programul de lucru, acela de 24 cu 72, parcă nu e chiar aşa de rău, nu?

Oricum, ca şi în cazul altor meserii, dar cu atât mai mult în cazul celei militare, dacă gândurile tale se învârt doar în jurul banilor încasaţi la final de lună, nu vei rezista prea mult în domeniu…