Viaţa în echipaj într-o cabină de camion nu e o treabă uşoară, deşi, poate la o primă vedere, ar putea părea altfel. Cu siguranţă are avantajele ei, nu le contest, dar în mod cert are şi minusuri. Şansele ca doi şoferi să se înţeleagă bine din prima, să existe acea potrivire aproape totală între ei, sunt extrem de mici. Există echipaje care funcţionează de mulţi ani şi o fac foarte bine, oameni care au învăţat că viaţa într-o cabină de câţiva metri pătraţi, mereu pe drumuri, presupune şi compromisuri. Fiecare dintre cei doi are personalitatea sa, stilul său de condus, stilul său de a reacţiona în situaţii dificile sau stresante, iar o simplă vorbă aruncată la momentul nepotrivit, doar o glumă în viziunea unuia, dar percepută ca un atac la persoană de către celălalt, poate duce la situaţii tensionate în cabină, tensiuni care sunt greu de stins apoi. Uneori, chiar imposibil.
Mai e şi lipsa de intimitate un mare factor de stres în echipaj. Şi nu mă refer aici la momentele în care trebuie să îţi schimbi hainele de faţă cu celălalt membru al echipajului… Poate vrei să discuţi ceva cu soţia/iubita, soţul/iubitul, poate cu un prieten apropiat sau poate pur şi simplu ai vrea un moment de singurătate, fără să fii nevoit să faci conversaţie cu cineva. Mi se pare atât de dificil încât admiraţia pentru cei care reuşesc să facă faţă cu brio vieţii în echipaj este cât se poate de reală.
De câţiva ani încoace însă, a căpătat amploare un alt „fenomen”, cel al echipajului format dintr-un cuplu, iubit-iubită, soţ-soţie etc. În mod cert, o uşurare pentru unii, o durere de cap în plus pentru alţii… Şi ca să ne facem o idee doar despre ce înseamnă munca pe camion în cuplu, am stat de vorbă cu un astfel de echipaj: Maria Virginia şi Dan Ionuţ Ghiţescu. Doi tineri în vârstă de 27, respectiv 31 de ani. Vâlceni la origini, acum efectuează transporturi frigorifice pentru o companie din Italia.
„Timpul lung în care nu ne vedeam nu ne ajuta…”
Cum a început povestea lor de cuplu? Pe scurt, s-au cunoscut pe o reţea de socializare, s-au îndrăgostit şi s-au căsătorit în 2022. Drumul spre viaţa la volanul unui camion n-a apărut însă din senin… Fiecare dintre cei doi a avut legături cu acest stil de viaţă în copilărie.
„La mine există “antecedente” în familie, deoarece tatăl meu a avut un camion și eu eram mai tot timpul cu el, plângeam dacă mă lăsa acasă, deși aveam o vârstă foarte fragedă. Înainte de a fii șofer pe camion am lucrat o perioadă de patru luni ca ajutor de bucătar la un restaurant vestit din București, dar simțeam că nu-mi este menit să fac asta și în gândul și sufletul meu era tot camionul. La scurt timp, am luat decizia de a reveni în satul natal și a începe școala de șoferi pentru camion şi, după ce am încheiat-o cu succes promovând toate examenele din prima, inclusiv atestatele, am plecat pe camion împreună cu un prieten care mi-a fost mentor. Am început această muncă în februarie 2014, conducând un camion Scania din 2007. Sincer, nu mă mai văd făcând altceva.”, mărturiseşte Ionuţ.
În cazul Mariei, lucrurile stau puţin altfel, drumul către o carieră în transporturi rutiere fiind mai sinuos. Chiar şi aşa, contactul timpuriu, în copilărie, cu şoferia îşi spune cuvântul şi aici.
„Tatăl meu a fost maistru mecanic la combinatul chimic Oltchim din Râmnicu Vâlcea și mulți dintre șoferii care transportau clor în diferite părți ale țării, rămâneau la noi peste noapte și cel puțin o dată pe săptămână aveam camion parcat la poartă (camioanele românești de la aceea vreme) , de pe vremea aceea știam de diagrame, însă niciodată nu m-am gândit să fiu șofer de camion.”, spune Maria. „Înainte de a fi șofer pe camion, am lucrat pentru o perioadă de doi ani ca inginer medical la o firmă care produce încălțăminte ortopedică, proteze de membru inferior și superior, orteze și comercializează scaune rulante, orteze etc. Am absolvit Facultatea de Inginerie Medicală din cadrul Universității “POLITEHNICA” din București, având şi masterat în Inginerie Medicală. Chiar şi aşa, după şase ani de studii, abia reuşeam să mă întreţin singură…”, mai spune Maria.
Apoi, după ce au devenit un cuplu, depărtarea şi dorul au început să îşi spună cuvântul.
„Am ajuns să facem echipaj deoarece distanța, timpul lung în care nu ne vedeam nu ne ajutau deloc. În plus, Ionuţ povestea mereu despre această meserie, aşa că, încet-încet, a devenit o pasiune şi pentru mine, una comună. Mi-am zis că pot şi trebuie să fac şi eu asta… Drept urmare, la începutul anului 2022, am hotărât să încep școala de șoferi pentru camion, încercând să mă împart între master, job și școala de șoferi. Am reușit să iau toate examenele din prima, inclusiv atestatul, iar în luna August am plecat împreună prima dată. În luna septembrie a aceluiaşi an, ne-am căsătorit.”, spune Maria.
Viaţa în cuplu în cabină, plusuri şi minusuri
24 de ore din 24, 7 zile din 7, alături de soţ/soţie. Un test pe care cu siguranţă nu foarte mulţi îl pot trece. Nu e un lucru uşor, dar eforturile aduc întotdeauna şi răsplata cuvenită. „Ne împărțim întotdeauna sarcinile, unul cu actele, mâncare, curățenie, celălalt bagă la rampă, organizează cursa, caută magazine, depinde de situație. Vizităm locuri frumoase împreună, locuri pe care poate nici nu ne imaginam că există. Fiind ca într-o casă, dar o casă pe roți, ne învață cum să ne adaptăm unor situații uneori grele și să ne întărească relația, să devenim mai puternici. Ne avem aproape unul pe celălalt şi ne putem face planuri de viitor împreună mult mai ușor. Facem totul împreună, gătim, facem curăţenie, cumpărături, tot. În plus, împreună reuşim să ne descurcăm foarte bine împreună şi din punct de vedere financiar, cheltuielile noastre fiind reduse la 400-450 de euro pe lună. Asta şi datorită faptului că luăm multe produse de acasă, cum ar fi carnea la borcan, murături, conserve şi cam tot ce avem nevoie. Ne place să gătim ca acasă.”, spune Maria.
Evident, apar şi momente tensionate, ca în orice cuplu. „În unele momente apare stresul, din cauza spațiului mic, uneori stând atât de mult în cabină, devenim agitați și apar mici discuții în contradictoriu. Trebuie să gestionăm situația astfel încât să nu apară monotonia, dar datorită faptului că nu stăm în fiecare zi în același loc și nu facem același lucru, reușim să o combatem”, mai spune Maria Ghiţescu.
Crăciunul şi Revelionul în cabină. Cu un scop
Maria şi Ionuţ au muncit de Crăciun şi Revelion, nu au luat pauză. Şi au făcut asta cu un scop foarte precis. „Crăciunul l-am petrecut în Italia în apropiere de Roma, am avut atât produse tradiționale românești, salată de Boeuf, carne de la garniță, mici, mămăligă, cât și produse tradiționale din Italia cum ar fi panettone. Revelionul, în dimineața de 31 Decembrie 2023 am avut de făcut o descărcare, iar în ziua Anului Nou, am avut de făcut trei descărcări în Germania. Dar acest lucru nu ne-a oprit să petrecem şi noi, am pregătit pește, grătar etc. Familia am văzut-o pe camera telefonului, deoarece chiar dacă suntem departe sărbătorile nu au farmec fără cei dragi .
Vrem să ne terminăm casa din România, să ne luăm şi o maşină şi să ne mărim familia. Mai stăm un an sau doi ca să mai strângem nişte bani, dar apoi ne vom întoarce în ţară şi intenţionăm să practicăm meseria asta pe meleagurile noastre. E locul nostru cel mai drag şi, aşa cum se mai spune când eşti plecat foarte mult timp, îţi e cam dor să ceri în magazin o pungă de seminţe în limba ta maternă.”, spune Ionuţ Ghiţescu.
La finalul discuţiei au venit şi cele mai grele întrebări: cine e şoferul mai bun? Maria sau Ionuţ? Şi cine se „aprinde” cel mai uşor la volan?
„Ionuţ este șoferul cel mai bun, deoarece are și experiență mai multă și se desurcă în toate situațiile dificile. El este și cel care se “aprinde” mai repede, e adevărat. Amândoi încercam să adoptăm un stil profesionist de conducere, cu calm cât se poate de mult și respect în trafic. Toţi vrem să ajungem acasă cu bine!”, a mai spus Maria.