Italia… o ţară atât de frumoasă, indiferent de anotimp. Cu străzile ei mici şi înguste, clădirile spectaculoase scăldate de soare, terasele pline de oameni care socializează la un ristretto… O ţară renumită pentru căldură şi aici nu mă refer la climă, cu oameni ospitalieri şi extrem de sociabili, o ţară descrisă cel mai bine de cuvântul „pasiune”. Iar această pasiune, acest freamăt continuu, le găseşti la tot pasul, inclusiv în maşinile pe care italienii le produc. E mai greu de explicat în cuvinte, dar Italia pur şi simplu emană o altfel de energie, se simte altfel.

Şi dacă aţi vizitat Italia, oricare parte a ei, cu siguranţă aţi observat aglomeraţia şi forfota de pe străzi. Roiuri de scutere şi motociclete, tricicluri, biciclete şi maşini compacte! Pe lângă paste şi vin, aglomeraţia urbană din Italia este un simbol al acestei ţări cu peste 60 de milioane de locuitori. Face parte din farmecul ei unic! Şi pentru că tot vorbeam despre vehicule şi simboluri italiene, Piaggio este un altul. Când spui Piaggio, toată lumea ştie deja că este vorba de Italia, nu e nevoie de mai multe precizări. Ce poate nu ştie însă multă lume e că Piaggio este o companie care are deja o tradiţie de 140 de ani, fiind fondată în 1884 de către Rinaldo Piaggio. Iniţial, producea locomotive şi vagoane, trecând apoi la vehicule cu destinaţie militară, bărci, avioane şi altele. pe două roţi şi vehicule comerciale uşoare. Şapte mărci diferite sub aceeaşi umbrelă: Piaggio, Aprilia, Vespa, Gilera, Moto Guzzi, Derbi şi Scarabeo.

În 1992, în urma unei colaborări cu japonezii de la Daihatsu, apare pe piaţă modelul Piaggio Porter, o autoutilitară de mici dimensiuni. Mică, dar care se va dovedi a fi extrem de versatilă în mediul urban. Ideală pentru afacerile mici, de familie, fie că vorbim despre magazine, florării sau depozite de materiale de construcţii.

Modelul condus de mine a ieşit pe piaţă în 2021 şi recunosc că a fost pentru prima dată când am urcat la volanul unui Piaggio. Mai recunosc şi că l-am privit pe Porter NP6 cu mult scepticism şi că sintagma folosită de producător, „camionul urban”, mi se părea… exagerată. „Cum poţi să spui despre maşinuţa asta că e un camion? Cum poţi să o compari cu unul? Să fim serioşi, e cel mult simpatică…” Nu caut scuze, dar e uşor să cazi în „păcat” când ai peste 1,85 metri înălţime, iar maşina are undeva la 1,80… În timp ce scriu îmi dau seama cât de… ignorant am fost.

La interior, Piaggio Porter NP6 nu te va impresiona cu nimic. Cabina este simplă, fără gadget-uri, fără zorzoane, luminiţe şi butonele prea multe. Le are doar pe cele necesare. Un sistem audio clasic, climatizare manuală, reglajul oglinzilor electrice, un buton de la care să resetezi kilometrajul zilnic, două manete în stânga şi-n dreapta volanului şi cam atât. Poate că sună sărăcăcios, dar e atât de odihnitor din punct de vedere mental să revii la volanul unei maşini „clasice”, la volanul căreia să nu îţi distragă atenţia tot felul de sisteme. Pur şi simplu să te poţi concentra la drum şi la misiunea pe care o ai de îndeplinit… „Trebuie să merg după flori la depozitul Fresco Verde din Afumaţi. Pornesc muzica, deschid puţin geamul şi mă bucur de primele raze de soare primăvăratice din acest an. Exact ca o cafea băută dimineaţa pe o terasă din Verona…” – e tot ce mi-a trecut cap şi a fost tot ce aveam nevoie. Să nu înţelegeţi greşit… Cabina simplistă nu înseamnă şi lipsa sistemelor de siguranţă, le are pe toate!

După ce porneşti la drum cu Porter NP6 şi începi să iei câteva viraje prin oraş, să faci câteva plecări de la semafor, începi să uiţi de glumele pe care le aveai în cap când te apropiai de el. Ba chiar mai mult, după primii kilometri, apare şi un zâmbet în colţul gurii, căci „motoraşul de ştergătoare” pe care credeai tu că îl are e de fapt un 1.5 benzină şi GPL, un motor tare vioi. Te vei bucura de liniştea din cabină cât aştepţi la semafor, nici nu îl simţi, de lipsa vibraţiilor şi cu siguranţă vei zâmbi când se va face verde, vâzând mirarea pe chipurile colegilor de trafic, obişnuiţi cu autoutilitare mai lente.

Autoutilitara pe care am avut-o în teste era capabilă să funcţioneze atât cu benzină, cât şi cu GPL, un mare atuu din mai multe puncte de vedere. În primul rând, cele două rezervoare îi oferă o autonomie de 800 de kilometri sau chiar mai mult. În plus, costurile de exploatare sunt mai mici, la fel şi poluarea produsă. La capitolul costuri, cam cu 30% mai mici faţă de alte autoutilitare… Motorul lui Porter NP6 va funcţiona în cea mai mare parte a timpului cu gaz lichefiat, excepţie fiind pornirile sau cazul în care rămâi doar cu benzină în rezervoare.

Dar Piaggio Porter NP6 uimeşte cel mai mult în privinţa capacităţii de transport. În ciuda dimensiunilor sale reduse, această autoutilitară este capabilă de sarcini grele. Sunt peste 1.100 de configuraţii posibile, aşa că ar fi cam greu să le luăm pe fiecare în parte, dar în cazul autoutilitarei testate, cu roţi duble pe puntea spate şi platformă deschisă fixă, sarcina utilă este de 1.600 de kilograme. Dar, aşa cum spuneam, Porter NP6 poate fi configurat în multe moduri: cu ampatament mic sau mare, roţi simple sau duble pe spate, cu alimentare benzină + GPL sau benzină + metan. Poate fi vehicul de construcţii, inclusiv cu benă basculabilă, poate fi vehicul edilitar, maşină de peisagistică, magazin mobil, vehicul de distribuţie etc. Practic, cam orice!

 Una peste alta, Piaggio Porter NP6 poartă cu mândrie „genele” de italian. Nu se chinuie să ascundă asta, nu vrea să fie ca alţii. E mândru de originile sale, e vocal şi sociabil. La nevoie, poate fi şi… temperamental!