Ca mulţi dintre noi, m-am gândit de multe ori la… emigrare. Încă o mai fac, n-am renunţat la idee chiar de tot, deşi n-am fost niciodată hotărât în această privinţă. Evident, m-am întrebat şi unde aş pleca dacă ar fi să fie. Germania? Italia? Franţa sau Marea Britanie? Invariabil însă, răspunsul este acelaşi mereu. Suedia! Nu am călcat niciodată în această ţară, nu am rude care au plecat acolo, dar, cu toate acestea, sunt îndrăgostit iremediabil şi fără prea multe explicaţii de ea. Nu trebuie să fiţi de acord cu mine, ştiu că e „frig acolo”, ştiu că „nopţile sunt lungi”, că „viaţa e scumpă” şi că „oamenii sunt cam… reci”. Sincer, pentru mine, toate acestea sunt argumente pro, nu contra. Dacă stai şi citeşti puţin despre Suedia şi suedezi, vei afla câteva lucruri interesante. Le place enorm cafeaua, o beau la orice oră, nu doar dimineaţa, şi le place să poarte blugi şi să petreacă mult timp în aer liber. Dar, dincolo de toate, le plac ordinea, echilibrul şi punctualitatea! Nu le plac oamenii gălăgioşi, nepoliticoşi şi nici măcar cei ultra-prietenoşi. „Lagom” este cuvântul pe care îl folosesc ei, care s-ar traduce prin „moderaţie”, atunci când vorbesc despre comportamentul social. Adică, pe scurt, „nu explodăm de emoţie, nici pozitivă, nici negativă”. Cu toate acestea, oamenii „reci” din Suedia preferă să îţi spună direct pe nume într-o conversaţie, să nu folosească titluri profesionale în discuţii şi… să se descalţe dacă vin la tine acasă! Evident, mereu vor exista oameni care vor spune că acest ultim gest nu are legătură cu respectul, ci strict cu mizeria de pe bocanci…

Iar asta îmi aduce aminte de un episod petrecut undeva în adolescenţa mea, când un camion roşu aducea sucuri şi apă plată la magazinul de lângă blocul părinţilor mei. Venea săptămânal şi îmi doream tare mult să urc în el. Era nou (sau aşa părea) şi sclipea de fiecare dată. Într-o zi, mi-am luat inima în dinţi şi l-am întrebat pe şofer dacă pot să văd cabina. „Haide, da’ te uiţi numai de pe scară!” Când s-a deschis uşa iar eu am ajuns sus, am remarcat felul în care erau aşezate diversele butoane, toate în linie, şi ceasurile mari , simple şi clare. „Da’ unde e făcut?”, am întrebat eu. „În Suedia, puştiu’! Acum, hai, dă-te jos că-l murdăreşti!”, mă expediase şoferul.

Vreo 25 de ani mai târziu, am urcat iar în cabina unui Volvo FH, unul dintre cele mai de succes camioane din lume. Acum, nimeni nu avea să mă mai dea jos de pe scară, căci camionul mă aştepta pe mine în parcarea Volvo Trucks România ca să plecăm în drive-test! De data aceasta era unul albastru, de ultimă generaţie, dotat cu tehnologia I-Save. Prima senzaţie odată aşezat în scaunul şoferului?  „Suedia!” Consola centrală, fiecare butonaş de pe ea, panoul de bord, volanul şi scaunele, toate „emană” acelaşi aer aparent sobru şi rece. Dar toate comenzile erau la îndemână, clare şi uşor de interpretat chiar şi pentru mine, care, practic, nu urcasem niciodată până atunci într-un Volvo. Este exact efectul pe care cei de la Volvo şi-l doresc. Ordinea, simplitatea şi claritatea înseamnă, de fapt, confort psihic pentru şofer, care, la rândul său, se traduce în siguranţă crescută şi eficienţă. Nu trebuie să cauţi tot felul de butoane „ascunse”, toate sunt la o lungime de braţ distanţă şi mai clare de atât nu văd cum ar putea să fie. Sigur, nu mai seamănă cu butoanele primei serii, cea din adolescenţă, dar principiul pare să fi rămas acelaşi. Chiar dacă a evoluat, iar cadranele instrumentelor de bord nu mai seamănă cu ce îmi aminteam, nu mi-a luat mai mult de câteva secunde să îmi dau seama care este rolul fiecărui cadran din bordul noului Volvo FH. Practic, o singură privire în bord este suficientă pentru a afla toate informaţiile de care ai nevoie: turaţia motorului, viteza cu care circuli şi treapta de viteză în care te afli.

 În rest, scaune cu un aspect inspirat parcă din sporturile cu motor, dar care mi s-au părut tare confortabile, paturi suficient de late chiar şi pentru cei ca mine, o cabină spaţioasă şi luminoasă, o mulţime de locuri de depozitare, sistem de climatizare automat cu aer condiţionat de parcare integrat, nenumăraţi senzori de monitorizare a calităţii aerului, de lumină, de ploaie, de obstacole, volan complet reglabil al cărui gât poate fi înclinat la un unghi de 20 de grade, sistem de infotainment cu ecran tactil şi sistem de navigaţie care încorporează şi funcţia Dynafleet. În acest fel, managerii de transport pot trimite destinaţii noi direct în sistemul de navigaţie.

 

Am pus cheia în contact, care nu e doar o simplă cheie, ci un sistem complex care permite aprinderea farurilor, oprirea curentului electric sau pornirea claxonului în cazul în care eşti în pericol, şi am pornit la drum. Destinaţia? Râmnicu-Vâlcea, ca de obicei. Am intrat destul de repede pe autostradă şi am remarcat forţa motorului Volvo D13TC încă de pe banda de accelerare. Cu peste 20 de tone încărcătură, FH a ajuns rapid la viteza de „croazieră”. Ştiam că acest motor este fabricat în două versiuni de putere, de 460 de cai şi de 500, dar „zvâcul” de pe banda de accelerare m-a făcut să uit ce motor aveam sub mine. Trainerul Volvo Trucks România care m-a însoţit mi-a confirmat însă că mergeam cu varianta de 460 de cai putere, deşi, dacă mă luai repede, sigur aş fi zis că suntem cu cea de 500. Pe Dealul Negru, ba chiar aş fi jurat, căci FH a tras atât de uniform, fără poticneli, indiferent de cât de strâns a fost virajul. La fel de plăcut surprins am fost şi de direcţia uşoară şi precisă a camionului, precum şi de cutia de viteze, care a făcut faţă urcării dificile fără nicio „bâlbă”. Nu am avut parte de smucituri, nici de schimbări ale treptelor exact când „ţi-e lumea mai dragă”. Chiar şi aşa, dacă vrei să fii 100% că nu se va întâmpla acest lucru, apeşi unul dintre butoanele frumos aliniate (scrie HOLD pe el) şi gata, maşina păstrează treapta de viteză aleasă. La coborâri, frâna de motor şi frâna auxiliară îşi fac şi ele datoria fără să comenteze. Retarderul acţionează aproape instantaneu, iar frâna de motor face din FH o „jucărie” care pare lipită de asfalt.

 Dar care este explicaţia pentru urcarea uniformă de pe Dealul Negru şi a senzaţiei de motor mai puternic de 460 de cai de pe tot drumul? Propulsorul D13TC produce cu un cuplu mai mare faţă de generaţia precedentă cu 300 Nm, exact ceea ce ai nevoie când urci un deal. În plus, acelaşi cuplu mărit ajută enorm pe autostradă, căci vei avea nevoie de o apăsare mai mică a acceleraţiei. În combinaţie cu sistemul I-See, cel care asigură o predicţie a traseului bazându-se pe hărţi speciale, poţi scoate ce e mai bun din acest camion, poţi să fii mai eficient. De exemplu, pe autostrada Bucureşti-Piteşti, cu o viteză constantă de 85 km/h, Volvo FH cu I-Save a înregistrat consumuri de 16-17 litri/100 kilometri. Pistoanele noului motor sunt o invenţie patentată Volvo, având interiorul ondulat, ceea ce asigură arderi de carburant mai eficiente, iar tehnologia Turbo Compound îţi permite să te foloseşti cuplu pe întreaga gamă de turaţii, cel mai bun rezultat fiind în intervalul 900-1.400 rpm. Cei de la Volvo sunt atât de încrezători în tehnologia I-Save încât dau asigurări că vei reduce costurile legate de consumul de carburant cu până la 7%. Cu ajutorul I-See, a sistemelor I-Cruise, care asigură o rulare constantă, şi I-Roll, care decuplează automat transmisia atunci când cobori o pantă şi camionul se foloseşte de inerţie în loc să consume motorină, un training adecvat pentru şoferi, eu zic că s-ar putea trece fără probleme de şapte procente. Sigur, sunt multe „variabile” în joc: stilul de conducere, traficul, încărcătura, condiţiile meteo, dar chiar şi în varianta „lagom” pe care o susţine Volvo, cea de o economie de 7%, tot poţi face economii substanţiale atunci când parcurgi 10-12.000 de kilometri pe lună cu un singur camion. Eu, după un drum de Râmnicu-Vâlcea şi retur, spun doar atât: 25l/100 km!